De ani de zile auzim expresia celebră:
"Datele sunt noul petrol."
Dar cu cât mă gândesc mai mult la această expresie, cu atât simt că nu mai descrie pe deplin realitatea.
pentru că petrolul are un proprietar clar.
Dar datele?
Este mai complicat.
Miliarde de oameni scriu, caută, interacționează și publică conținut în fiecare zi. Aceste date au devenit combustibilul de bază pentru inteligența artificială, iar majoritatea persoanelor care au contribuit la producerea acestui combustibil nu știu nici măcar unde se termină contribuțiile lor sau cum este folosită valoarea lor economică.
Și aici a început interesul meu pentru proiecte precum OpenLedger.
Nu din cauza zgomotului din jurul inteligenței artificiale, ci din cauza întrebării la care aceste proiecte încearcă să răspundă:
Cum putem construi o economie pentru inteligența artificială în care datele și contribuțiile să fie transparente și evaluabile?
Dacă ne uităm la istoria tehnologiei, vom vedea că fiecare revoluție tehnologică a creat un nou activ economic.
În revoluția industrială, energia era.
În era internetului, informația era.
Și în era platformelor de socializare, atenția (Attention) a devenit o marfă în sine.
În era inteligenței artificiale, datele de înaltă calitate ar putea deveni cel mai important activ.
Dar există o problemă.
Nu toate datele sunt egale.
Pentru că inteligența artificială nu are nevoie doar de cantitate, ci și de calitate, fiabilitate și context.
Și pe măsură ce sistemele inteligente devin tot mai dependente de date, întrebarea devine și mai importantă:
Cum putem verifica sursa datelor?
Cum putem măsura contribuția participanților?
Și cum putem lega valoarea economică de contribuția efectivă?
Acestea nu sunt doar întrebări tehnice.
Ci întrebări economice de fond.
Pentru că orice economie de succes are nevoie de un mecanism clar care să definească cum este generată și distribuită valoarea.
În economia tradițională avem legi, contracte și instituții.
În economia inteligenței artificiale, aceste reguli sunt încă în formare.
Și aici apare importanța infrastructurii.
Mulți investitori se concentrează pe aplicațiile finale pentru că sunt cele mai evidente.
Dar istoria ne învață că infrastructura este adesea mai durabilă decât aplicațiile în sine.
Toată lumea își amintește de site-urile web celebre, dar puțini oameni vorbeau la început despre servere, centre de date și protocoale care au făcut internetul posibil.
Cu toate acestea, acea structură a fost adevărata bază a creșterii.
Simt că inteligența artificială ar putea trece printr-o etapă similară.
Astăzi, toată lumea vorbește despre modele, roboți și agenți inteligenți.
Dar ce zici de sistemele care vor conecta aceste elemente?
Ce zici de straturile de încredere?
Ce zici de mecanismele de atribuire (Attribution)?
Ce zici de distribuția valorii între participanți?
Aceste întrebări ar putea deveni mai importante pe măsură ce economia inteligenței artificiale se extinde.
Imaginează-ți un viitor în care există milioane de agenți inteligenți.
Unii colectează date.
Unii le analizează.
Unii oferă servicii specializate.
Și unii iau decizii economice într-un mod aproape independent.
În acest mediu, problema nu va fi lipsa de inteligență.
Ci lipsa de încredere.
Cum știm că datele sunt originale?
Cum știm că rezultatele sunt fiabile?
Cum știm cine merită recompensa?
Și cum poate fi construită o economie care funcționează la scară globală fără a avea o entitate centrală care să controleze totul?
Aceste întrebări sunt ceea ce mă face să cred că proiectele de infrastructură pentru inteligența artificială ar putea juca un rol important în anii următori.
Nu pentru că oferă răspunsuri finale.
Ci pentru că încearcă să construiască instrumentele care ar putea face aceste răspunsuri posibile.
Interesant este că piața tinde adesea să supraestimeze ceea ce poate să se întâmple într-un an, și să subestimeze ceea ce poate să se întâmple într-un deceniu.
Acum un deceniu era greu de imaginat că datele vor deveni unul dintre cele mai importante active din lume.
Și astăzi, aceasta este o realitate.
Așadar, mă întreb uneori:
Vom privi peste zece ani la contribuțiile datelor în aceeași manieră în care privim astăzi la proprietatea digitală?
Vor deveni datele un activ economic cu drepturi și valoare clară?
Și vor apărea sisteme noi care să permită legarea contribuțiilor individuale de valoarea generată?
Nu am răspunsul.
Dar cred că aceste întrebări merită urmărite.
De aceea, mă găsesc urmărind cu interes proiecte precum OpenLedger.
Nu pentru că promite rapiditate în câștiguri.
Și nu pentru că au cea mai mare expunere mediatică.
Ci pentru că lucrează într-o zonă pe care cred că va fi una dintre cele mai importante din economia viitoare a inteligenței artificiale.
Și, în final, poate că cea mai importantă întrebare este:
"Care este modelul cel mai inteligent?"
Dar:
"Care este sistemul capabil să transforme inteligența în economie sustenabilă?"
Și poate că răspunsul începe de la infrastructură înainte de orice altceva.