Piața tinde să-și concentreze atenția pe curbele de creștere, pe popularitatea comunității și pe tranzacțiile pe termen scurt, dar dacă un ecosistem poate evolua pe termen lung, în cele din urmă depinde de capacitatea sa de a stabili prețuri. Fără puterea de a stabili prețuri, chiar și cele mai vibrante activități rămân doar urmași; având puterea de a stabili prețuri, se poate menține direcția chiar și în mijlocul fluctuațiilor. Un aspect important de discutat despre Fabric Foundation și ROBO este dacă au oportunitatea de a transforma „valoarea participării” în „capacitate de stabilire a prețurilor”.
Problemele multor proiecte nu sunt lipsa utilizatorilor sau a narațiunilor, ci faptul că valoarea rămâne întotdeauna dependentă de emoțiile externe. Când piața este înfloritoare, totul pare promițător; când piața este rece, toate promisiunile devin o povară. Motivul este simplu: acest tip de ecosistem nu și-a stabilit standarde interne de judecată a valorii, iar prețul pe care îl oferă exteriorul trebuie acceptat. Nu poate explica de ce este valoros și nu poate dovedi de ce alocarea resurselor sale este eficientă, așa că prețul rămâne doar condus de emoție.
Dacă Fabric Foundation vrea să dezvolte o capacitate reală pe termen lung, cheia nu este doar să extindă rețeaua, ci să stabilească un cadru intern de evaluare a valorii care să fie coerent. Ce tip de construcție merită să fie susținută prioritar, ce tip de contribuție poate genera dobândă compusă, ce tip de colaborare poate deveni un activ pe termen lung, aceste întrebări trebuie să primească răspunsuri clare, altfel ecosistemul va depinde doar de tendințele temporare. Un sistem cu adevărat puternic nu urmărește mereu vânturile favorabile, ci reușește să investească resursele limitate în cele mai potrivite poziții pentru a-și întări structura. #ROBO
Semnificația ROBO aici nu este doar un obiect de tranzacție, ci mai degrabă un standard de evaluare a valorii. Importanța sa constă în capacitatea de a transforma comportamentele care sunt inițial dispersate, neclare și greu de comparat în ecosistem într-o secvență de valori mai clară. Dezvoltare, conținut, promovare, colaborare, organizare, aceste activități sunt utile pentru ecosistem, dar trebuie să fie integrate într-o logică de evaluare comună pentru a forma o bază reală de stabilire a prețurilor. Altfel, fiecare tip de contribuție va vorbi pe limba sa, iar alocarea resurselor va deveni din ce în ce mai haotică, ducând în cele din urmă la „cine vorbește primește resurse, cine construiește va fi diluat”.
Esenta puterii de a stabili prețuri este de a face ca piața să accepte treptat ordinea internă. Cu alte cuvinte, motivul pentru care exteriorul este dispus să ofere o evaluare mai mare nu este pentru că ai spus o poveste mai mare